înfulecare
română
Etimologie
Din a înfuleca.
Pronunție
- AFI: /ɨn.fu.le'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înfulecare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înfulecare | înfulecări |
| Articulat | înfulecarea | înfulecările |
| Genitiv-Dativ | înfulecării | înfulecărilor |
| Vocativ | înfulecare | înfulecărilor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online