îngâmfă

Vezi și : îngâmfa

română

Etimologie

Din îngâmfa.

Pronunție

• AFI: /ɨnˈgɨm.fə/
• AFI: /ɨn.gɨmˈfə/ (forma de perfect simplu)

Verb

1. (înv.) forma de persoana a III-a singular la prezent pentru îngâmfa.
2. (înv.) forma de persoana a III-a plural la prezent pentru îngâmfa.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru îngâmfa.
4. (înv.) forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru îngâmfa.

Sinonime

• 1-2: îngâmfează
• 4: îngâmfează