îngâmfa

Vezi și : îngâmfă

română

Etimologie

Din în- + gâmfa (învechit și regional „a se umfla” < latină).

Pronunție

• AFI: /ɨn.gɨmˈfa/

Verb

Conjugarea verbului (se) îngâmfa
Infinitiv	a (se) îngâmfa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) îngâmfez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) îngâmfeze
Participiu	îngâmfat
Conjugare	I

1. (v.refl.) a se mândri, a se fuduli, a se făli; a fi încrezut, a fi trufaș, a se infatua.

Cuvinte derivate

• îngâmfare
• îngâmfat

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din îngâmfa.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru îngâmfa.

Referințe

• DEX '98 via DEX online