îngurzitură

română

Etimologie

Din a îngurzi + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /ɨn.gur.zi'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului îngurzitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îngurzitură	îngurzituri
Articulat	îngurzitura	îngurziturile
Genitiv-Dativ	îngurziturii	îngurziturilor
Vocativ	îngurzitură	îngurziturilor

1. (reg.) încrețitură, creț.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online