creț

Vezi și : crêt

română

Etimologie

Origine necunoscută, dar probabil slavă. Este greu de separat acest cuvânt de cârcel, care pare a fi același cuvânt, cu sufixul -el, în legătură deci cu slavă (veche) krŭčiti, („a răsuci”), confer poloneză kręty („creț”), slovenă kèrč, cehă krč („cârcel, crampă”) (Cihac, II, 41; Weigand, BA, III, 107). Totuși, sârbo-croată krut, bulgară krečav („creț”) pare a proveni din română (Capidan, Raporturile, 229; confer Byhan 316; Candrea, Elementele, 407).

Celelalte ipoteze nu conving: din greacă ϰρίϰιον (kríkion) (Philippide, Un specialist; Iordan, Dift., 74); din latină *cirricius, derivat de la cirrus (Densusianu, GS, I, 164); din germană medie Kreiz („cerc”) (Giuglea, Dacor., II, 394); de la un latină *cricius, deformație a greacă ϰίρϰος (kírkos, „cerc”) (DAR); din latină *crepitus (Giuglea, LL, II, 32).

Pronunție

AFI: /kreʦ/

Adjectiv

Declinarea adjectivului creț
	Singular	Plural
Masculin	creț	creți
Feminin	creață	crețe
Neutru	creț	crețe

(despre păr, blană, lână etc.) răsucit în inele; cârlionț, buclat.
cu ridicături și adâncituri; cutat, încrețit; zbârcit, ridat.

Cuvinte derivate

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului creț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	creț	creți
Articulat	crețul	creții
Genitiv-Dativ	crețului	creților
Vocativ	crețule	creților

păr creț sau încrețit; buclă, cârlionțat.

Cuvinte derivate

creață

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului creț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	creț	crețuri
Articulat	crețul	crețurile
Genitiv-Dativ	crețului	crețurilor
Vocativ	crețule	crețurilor

încrețitură la o țesătură sau la un obiect confecționat; cută, fald.
încrețitură a pielii; zbârcitură, rid, cută.

Traduceri

Anagrame

cert

Referințe

DEX '98 via DEX online