Variante de scriere Vezi și : crêt

Etimologie

Origine necunoscută, dar probabil slavă. Este greu de separat acest cuvânt de cârcel, care pare a fi același cuvânt, cu sufixul -el, în legătură deci cu slavă (veche) krŭčiti, („a răsuci”), confer poloneză kręty („creț”), slovenă kèrč, cehă krč („cârcel, crampă”) (Cihac, II, 41; Weigand, BA, III, 107). Totuși, sârbo-croată krut, bulgară krečav („creț”) pare a proveni din română (Capidan, Raporturile, 229; confer Byhan 316; Candrea, Elementele, 407).

Celelalte ipoteze nu conving: din greacă ϰρίϰιον (kríkion) (Philippide, Un specialist; Iordan, Dift., 74); din latină *cirricius, derivat de la cirrus (Densusianu, GS, I, 164); din germană medie Kreiz („cerc”) (Giuglea, Dacor., II, 394); de la un latină *cricius, deformație a greacă ϰίρϰος (kírkos, „cerc”) (DAR); din latină *crepitus (Giuglea, LL, II, 32).

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
creț
Singular Plural
Masculin creț creți
Feminin creață crețe
Neutru creț crețe
  1. (despre păr, blană, lână etc.) răsucit în inele; cârlionț, buclat.
  2. cu ridicături și adâncituri; cutat, încrețit; zbârcit, ridat.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
creț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ creț creți
Articulat crețul creții
Genitiv-Dativ crețului creților
Vocativ crețule creților
  1. păr creț sau încrețit; buclă, cârlionțat.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
creț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ creț crețuri
Articulat crețul crețurile
Genitiv-Dativ crețului crețurilor
Vocativ crețule crețurilor
  1. încrețitură la o țesătură sau la un obiect confecționat; cută, fald.
  2. încrețitură a pielii; zbârcitură, rid, cută.


Traduceri

Anagrame

Referințe