înjumătățire

română

Etimologie

Din a înjumătăți.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ʒu.mə.tə'ʦi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înjumătățire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înjumătățire	înjumătățiri
Articulat	înjumătățirea	înjumătățirile
Genitiv-Dativ	înjumătățirii	înjumătățirilor
Vocativ	înjumătățire	înjumătățirilor

1. acțiunea de a înjumătăți.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online