înjurătură
română
Etimologie
Din a (se) înjura + sufixul -ătură.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ʒu.rə'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului înjurătură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înjurătură | înjurături |
| Articulat | înjurătura | înjurăturile |
| Genitiv-Dativ | înjurăturii | înjurăturilor |
| Vocativ | înjurătură | înjurăturilor |
- vorbă sau expresie injurioasă, de ocară; sudalmă.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online