înjurătură

română

Etimologie

Din a (se) înjura + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ʒu.rə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului înjurătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înjurătură	înjurături
Articulat	înjurătura	înjurăturile
Genitiv-Dativ	înjurăturii	înjurăturilor
Vocativ	înjurătură	înjurăturilor

1. vorbă sau expresie injurioasă, de ocară; sudalmă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• anturajuri

Referințe

• DEX '98 via DEX online