înlănțuire

română

Etimologie

Din a înlănțui.

Pronunție

• AFI: /ɨn.lən.ʦu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înlănțuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înlănțuire	înlănțuiri
Articulat	înlănțuirea	înlănțuirile
Genitiv-Dativ	înlănțuirii	înlănțuirilor
Vocativ	înlănțuire	înlănțuirilor

1. acțiunea de a (se) înlănțui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online