înlănțuire

română

Etimologie

Din a înlănțui.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.lən.ʦu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înlănțuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înlănțuire înlănțuiri
Articulat înlănțuirea înlănțuirile
Genitiv-Dativ înlănțuirii înlănțuirilor
Vocativ înlănțuire înlănțuirilor
  1. acțiunea de a (se) înlănțui și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe