înlănțuire
română
Etimologie
Din a înlănțui.
Pronunție
- AFI: /ɨn.lən.ʦu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înlănțuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înlănțuire | înlănțuiri |
| Articulat | înlănțuirea | înlănțuirile |
| Genitiv-Dativ | înlănțuirii | înlănțuirilor |
| Vocativ | înlănțuire | înlănțuirilor |
- acțiunea de a (se) înlănțui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online