înmatriculare

română

Etimologie

Din a (se) înmatricula.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ma.tri.ku'la.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înmatriculare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înmatriculare	înmatriculări
Articulat	înmatricularea	înmatriculările
Genitiv-Dativ	înmatriculării	înmatriculărilor
Vocativ	înmatriculare	înmatriculărilor

1. acțiunea de a (se) înmatricula; înscriere într-o matricolă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• reînmatricula

Referințe

• DEX '98 via DEX online