înmulțitor

română

Etimologie

Din a (se) înmulți + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.mul.ʦi'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
înmulțitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înmulțitor înmulțitori
Articulat înmulțitorul înmulțitorii
Genitiv-Dativ înmulțitorului înmulțitorilor
Vocativ înmulțitorule înmulțitorilor
  1. număr cu care se înmulțește alt număr; factor al operației de înmulțire aritmetică.


Traduceri

Referințe