înrâurire

română

Etimologie

Din a înrâuri.

Pronunție

• AFI: /ɨn.rɨ.uˈri.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înrâurire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înrâurire	înrâuriri
Articulat	înrâurirea	înrâuririle
Genitiv-Dativ	înrâuririi	înrâuririlor
Vocativ	înrâurire	înrâuririlor

1. acțiunea de a înrâuri și rezultatul ei; influență.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online