înrădăcinare

română

Etimologie

Din a (se) înrădăcina.

Pronunție

• AFI: /ɨn.rə.də.ʧi'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înrădăcinare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înrădăcinare	înrădăcinări
Articulat	înrădăcinarea	înrădăcinările
Genitiv-Dativ	înrădăcinării	înrădăcinărilor
Vocativ	înrădăcinare	înrădăcinărilor

1. acțiunea de a se înrădăcina.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online