înrăire

română

Etimologie

Din a (se) înrăi.

Pronunție

• AFI: /ɨn.rə'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înrăire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înrăire	înrăiri
Articulat	înrăirea	înrăirile
Genitiv-Dativ	înrăirii	înrăirilor
Vocativ	înrăire	înrăirilor

1. faptul de a (se) înrăi.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online