înregimentare
română
Etimologie
Din a (se) înregimenta.
Pronunție
- AFI: /ɨn.re.ʤi.men'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înregimentare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înregimentare | înregimentări |
| Articulat | înregimentarea | înregimentările |
| Genitiv-Dativ | înregimentării | înregimentărilor |
| Vocativ | înregimentare | înregimentărilor |
- acțiunea de a (se) înregimenta și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online