înregimentare

română

Etimologie

Din a (se) înregimenta.

Pronunție

• AFI: /ɨn.re.ʤi.men'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înregimentare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înregimentare	înregimentări
Articulat	înregimentarea	înregimentările
Genitiv-Dativ	înregimentării	înregimentărilor
Vocativ	înregimentare	înregimentărilor

1. acțiunea de a (se) înregimenta și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online