înrobire

română

Etimologie

Din a înrobi.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ro'bi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înrobire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înrobire	înrobiri
Articulat	înrobirea	înrobirile
Genitiv-Dativ	înrobirii	înrobirilor
Vocativ	înrobire	înrobirilor

1. acțiunea de a înrobi și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online