înspăimântare

română

Etimologie

Din a (se) înspăimânta.

Pronunție

• AFI: /ɨn.spəj.mɨnˈta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înspăimântare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înspăimântare	înspăimântări
Articulat	înspăimântarea	înspăimântările
Genitiv-Dativ	înspăimântării	înspăimântărilor
Vocativ	înspăimântare	înspăimântărilor

1. (rar) acțiunea de a (se) înspăimânta și rezultatul ei; spaimă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online