înspăimântare

română

Etimologie

Din a (se) înspăimânta.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
înspăimântare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înspăimântare înspăimântări
Articulat înspăimântarea înspăimântările
Genitiv-Dativ înspăimântării înspăimântărilor
Vocativ înspăimântare înspăimântărilor
  1. (rar) acțiunea de a (se) înspăimânta și rezultatul ei; spaimă.


Traduceri

Referințe