înspița

română

Etimologie

Din în- + spiță.

Pronunție

• AFI: /ɨn.spi'ʦa/

Verb

Conjugarea verbului înspița
Infinitiv	a înspița
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înspițez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înspițeze
Participiu	înspițat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a pune spițe la o roată.

Cuvinte derivate

• înspițare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online