înspițare

română

Etimologie

Din a înspița.

Pronunție

• AFI: /ɨn.spi'ʦa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înspițare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înspițare	înspițări
Articulat	înspițarea	înspițările
Genitiv-Dativ	înspițării	înspițărilor
Vocativ	înspițare	înspițărilor

1. acțiunea de a înspița și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online