înspicare

română

Etimologie

Din a înspica.

Pronunție

• AFI: /ɨn.spi'ka.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înspicare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înspicare	înspicări
Articulat	înspicarea	înspicările
Genitiv-Dativ	înspicării	înspicărilor
Vocativ	înspicare	înspicărilor

1. acțiunea de a înspica și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online