înspicare
română
Etimologie
Din a înspica.
Pronunție
- AFI: /ɨn.spi'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înspicare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înspicare | înspicări |
| Articulat | înspicarea | înspicările |
| Genitiv-Dativ | înspicării | înspicărilor |
| Vocativ | înspicare | înspicărilor |
- acțiunea de a înspica și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online