înstrăinare

română

Variante

• înstreinare

Etimologie

Din a înstrăina.

Pronunție

• AFI: /ɨn.strə.iˈna.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înstrăinare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înstrăinare	înstrăinări
Articulat	înstrăinarea	înstrăinările
Genitiv-Dativ	înstrăinării	înstrăinărilor
Vocativ	înstrăinare	înstrăinărilor

1. acțiunea de a (se) înstrăina și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online