însumi

română

Etimologie

Din îns (ul) + -mi, -ți, -și.

Pronunție

• AFI: /ˈɨn.sumʲ/

Pronume

1. (pe lângă un substantiv sau un pronume) chiar, tocmai.
2. (înv.) eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• mișuni
• șinuim

Referințe

• DEX '98 via DEX online