întâmplă

Vezi și : întâmpla

română

Etimologie

Din întâmpla.

Pronunție

• AFI: /ɨnˈtɨm.plə/
• AFI: /ɨn.tɨmˈplə/ (forma de perfect simplu)

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru întâmpla.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru întâmpla.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru întâmpla.