întâmpla
Vezi și : întâmplă |
Etimologie
Origine incertă. Probabil din latină *templāre, de la templum („spațiu desenat ideal pe cer de prezicător”). Acel templum era, deci, spațiul în cadrul căruia prezicătorul își făcea observațiile, și de aici contemplare. Se presupune că zborul păsărilor care intrau în templum arăta ceea ce avea să se întâmple, de unde verbul *(in)templāre.
Pronunție
- AFI: /ɨn.tɨmˈpla/
Verb
Conjugarea verbului (se) întâmpla | |
Infinitiv | a (se) întâmpla |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(pers. 3) (se) întâmplă |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) întâmple |
Participiu | întâmplat |
Conjugare | I |
- (v.refl. unipers.) (despre fapte, evenimente) a se petrece, a se produce, a avea loc.
- S-au întâmplat multe lucruri de atunci.
- (urmat de determinări introduse prin prep. „cu” sau determinat printr-un substantiv sau un pronume în dativ, indicând persoana sau obiectul la care se referă acțiunea exprimată de verb)
- Ce i s-a întâmplat?
- Ce se întâmplă cu cartea promisă?
- Cum s-a întâmplat?
- a (i) se ivi (cuiva) prilejul; a se nimeri să fie într-un anumit loc (incidental).
- Mi s-a întâmplat să fiu de față.
- (despre condiții climaterice) a avea loc pe neprevăzute.
Sinonime
- 1: se petrece, se produce, surveni, (înv. și reg.) se prileji, (înv.) se purta, (înv.) se trece
- 2: fi, se petrece, produce, surveni, desfășura
- 3: apuca, nimeri, (Munt.) răgădui
- 4: se petrece
Cuvinte derivate
Traduceri
a se produce, a avea loc
Etimologie
Din întâmpla.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru întâmpla.