întărire

română

Etimologie

Din a întări.

Pronunție

• AFI: /ɨn.tə'ri.re/

Substantiv

Declinarea substantivului întărire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	întărire	întăriri
Articulat	întărirea	întăririle
Genitiv-Dativ	întăririi	întăririlor
Vocativ	întărire	întăririlor

1. acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei.
2. (înv.) act legalizat.

Cuvinte compuse

• pronume de întărire

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• eritrina
• reintrai

Referințe

• DEX '98 via DEX online