întețire
română
Etimologie
Din a înteți.
Pronunție
- AFI: /ɨn.te'ʦi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului întețire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | întețire | întețiri |
| Articulat | întețirea | întețirile |
| Genitiv-Dativ | întețirii | întețirilor |
| Vocativ | întețire | întețirilor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online