întinge

română

Etimologie

Din latină intingere.

Pronunție

• AFI: /ɨn'tin.ʤe/

Verb

Conjugarea verbului întinge
Infinitiv	a întinge
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înting
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să întingă
Participiu	întins
Conjugare	III

1. (v.tranz.) (pop.) a muia pâine sau mămăligă într-o mâncare.
2. (v.tranz.) a muia ușor într-un lichid.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online