mâncare
Etimologie
Din a mânca.
Pronunție
- AFI: /mɨn'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului mâncare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mâncare | mâncări |
| Articulat | mâncarea | mâncările |
| Genitiv-Dativ | mâncării | mâncărilor |
| Vocativ | mâncareo | mâncărilor |
- acțiunea de a mânca și rezultatul ei.
- În timpul mâncării.
- (abstract) prânz, cină, masă.
- (concr.) ceea ce se mănâncă.
- Ce mâncare ai luat la drum?
- (fig.) (fam. și depr.) soi, fel.
Sinonime
- 1: hrănire, alimentare, consumare, (mai ales în vorbirea copiilor) păpare, (înv. și pop.) ospătare, (fam.) halire, mâncat, (înv. și reg.) mâncătură, nutrire, nutriție, (livr.) nutriment, (depr.) rumegare
- 2: masă
- 3: (concr.) aliment, hrană, (mai ales în vorbirea copiilor) papă, (pop.) bucate (pl.), demâncare, demâncat, legumă, merinde (pl.), de-ale gurii, (reg.) cost, tain, (Transilv., Maram. și Bucov.) menajă, (înv.) piștă, vipt, (fam.) haleală, (fam. depr.) crăpelniță
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Paronime
Locuțiuni
- (loc. adj.) De mâncare = comestibil.
Expresii
- Poftă de mâncare = apetit
- De mâncare sau de-ale mâncării = hrană, alimente
- A strica mâncarea degeaba = a trăi degeaba, fără a fi de vreun folos, a nu fi bun de nimic
- A o duce într-o mâncare și într-o băutură = a petrece, a chefui întruna
- Asta-i altă mâncare (de pește) = asta e cu totul altceva
- A fi tot o mâncare de pește = a fi același lucru, a fi totuna
Traduceri
preparat culinar care servește drept aliment
|
|