întovărășire

română

Etimologie

Din a întovărăși.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.to.və.rə'ʃi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
întovărășire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ întovărășire întovărășiri
Articulat întovărășirea întovărășirile
Genitiv-Dativ întovărășirii întovărășirilor
Vocativ întovărășire întovărășirilor
  1. acțiunea de a (se) întovărăși și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe