întrepunte

română

Etimologie

Din între + punte (după franceză entrepont).

Pronunție

• AFI: /ɨn.tre'pun.te/

Substantiv

Declinarea substantivului întrepunte
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	întrepunte	întrepunți
Articulat	întrepuntea	întrepunțile
Genitiv-Dativ	întrepunții	întrepunților
Vocativ	întrepunte	întrepunților

1. (mar.) punte situată sub puntea superioară; (p.ext.) spațiul dintre punți.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online