întroienire

română

Etimologie

Din a (se) întroieni.

Pronunție

• AFI: /ɨn.tro.jeˈni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului întroienire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	întroienire	întroieniri
Articulat	întroienirea	întroienirile
Genitiv-Dativ	întroienirii	întroienirilor
Vocativ	întroienire	întroienirilor

1. (rar) acțiunea de a (se) întroieni și rezultatul ei; înzăpezire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online