întru
Etimologie
Din latină intro.
Pronunție
- AFI: /'ɨn.tru/
Prepoziție
- (mai ales urmat de „un”, „o” etc., cu elidarea vocalei finale) în.
- (introduce un complement circumstanțial de loc) (arată starea sau acțiunea în interiorul unui spațiu)
- A locui într-un sat
- (arată intrarea sau mișcarea în interiorul unui spațiu)
- A intra într-o pădure
- (arată direcția sau ținta mișcării)
- A se da într-o parte
- (introduce un complement circumstanțial de timp) (arată momentul, răstimpul, epoca în care se petrece o acțiune)
- Într-un timp scurt
- (arată timpul cât durează o acțiune)
- Va plăti datoria într-un an
- (înv.; introduce un complement circumstanțial de scop)
- Iese întru întâmpinarea musafirului
- (introduce un complement circumstanțial de mod)
- A alerga într-un suflet
- (introduce un complement circumstanțial instrumental)
- Este îmbrăcat într-o scurtă de piele
- (introduce un complement circumstanțial de relație)
- A fi de acord întru totul cu cineva
- (introduce un complement indirect care arată obiectul unei prefaceri)
- Râul s-a prefăcut într-un pod de gheață
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adv.) (înv.) Întru-ntâi = la început.
- (înv.) Într-acea = în acel timp.
- (loc.adv.) Într-adins = intenționat, în mod voit.
- Întru câtva = în oarecare măsură.
Expresii
- Întru mulți ani! = la mulți ani!
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online