dintru

română

Din de + întru.

(mai ales înaintea lui „un”, „al”, „însul”, „acest”, „o dată”, cu elidarea vocalei finale proprii). (cu sens local) din, dinspre.
Privește dintr-un colț al sălii.
(partitiv) din.
Vorbește cu unii dintre noi.
(indicând apartenența)
Facem parte d într-o lume nouă
(cu sens temporal; introduce un complement circumstanțial care indică momentul plecării) de la.
Pleacă dintr-o clipă într-alta.
(introduce un atribut care indică timpul desfășurării unei acțiuni) din, petrecut în...
Mi-a povestit o întâmplare dintr-o dimineață de vară.
(introduce un complement care indică originea, proveniența) din.
Planta se dezvoltă dintr-o sămânță.
(introduce un complement indirect care arată obiectul unei prefaceri) din.
Și-a făcut o scurtă dintr-un palton.
(introduce un complement indirect care arată starea de la care se trece)
Se trezește dintr-un somn greu
(introduce un complement circumstanțial de mod) cu.
A nimerit dintr-un foc (de pușcă).
(introduce un complement instrumental) cu.
Are pensie și trăiește dintr-însa.
(introduce un atribut care indică materia) din.
Mănăstirea dintr-un Lemn.
(introduce un complement circumstanțial de cauză) din cauza.
S-a supărat dintr-o nimica toată.

(loc.adv.) Dintr-o dată = cu o singură mișcare; pe neașteptate; brusc, deodată.