învățăcel

română

Etimologie

Din învățat + sufixul -el.

Pronunție

• AFI: /ɨn.və.ʦə'ʧel/

Substantiv

Declinarea substantivului învățăcel
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	învățăcel	învățăcei
Articulat	învățăcelul	învățăceii
Genitiv-Dativ	învățăcelului	învățăceilor
Vocativ	învățăcelule	învățăceilor

1. (fam.) școlar, elev, discipol; ucenic.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online