învechire

română

Etimologie

Din a (se) învechi.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ve'ki.re/

Substantiv

Declinarea substantivului învechire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	învechire	învechiri
Articulat	învechirea	învechirile
Genitiv-Dativ	învechirii	învechirilor
Vocativ	învechire	învechirilor

1. acțiunea de a se învechi.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online