înverșuna

română

Etimologie

Din maghiară verseny „luptă”.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ver.ʃu'na/

Verb

Conjugarea verbului (se) înverșuna
Infinitiv	a (se) înverșuna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) înverșunez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) înverșuneze
Participiu	înverșunat
Conjugare	I

1. (v.refl. tranz.) a deveni sau a face să devină necruțător, neînduplecat; a (se) îndârji.

Cuvinte derivate

• înverșunare
• înverșunat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online