învinețire

română

Etimologie

Din a (se) învineți.

Pronunție

• AFI: /ɨn.vi.ne'ʦi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului învinețire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	învinețire	învinețiri
Articulat	învinețirea	învinețirile
Genitiv-Dativ	învinețirii	învinețirilor
Vocativ	învinețire	învinețirilor

1. acțiunea de a (se) învineți și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online