Etimologie

Din înving (prezent indicativ al lui a învinge) + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.vin.gə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
învingător
Singular Plural
Masculin învingător învingători
Feminin învingătoare învingătoare
Neutru învingător învingătoare
  1. care a învins; biruitor, câștigător.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
învingător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învingător învingători
Articulat învingătorul învingătorii
Genitiv-Dativ învingătorului învingătorilor
Vocativ învingătorule învingătorilor
  1. persoană care a învins; biruitor, câștigător.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe