învingere
Etimologie
Din a învinge.
Pronunție
- AFI: /ɨn'vin.ʤe.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului învingere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | învingere | învingeri |
| Articulat | învingerea | învingerile |
| Genitiv-Dativ | învingerii | învingerilor |
| Vocativ | învingere | învingerilor |
- acțiunea de a învinge și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online