învinuit

română

Etimologie

Din a (se) învinui.

Pronunție

• AFI: /ɨn.vi.nu'it/

Adjectiv

Declinarea adjectivului învinuit
	Singular	Plural
Masculin	învinuit	învinuiți
Feminin	învinuită	învinuite
Neutru	învinuit	învinuite

1. care este sau a fost învinuit.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului învinuit
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	învinuit	învinuiți
Articulat	învinuitul	învinuiții
Genitiv-Dativ	învinuitului	învinuiților
Vocativ	învinuitule	învinuiților

1. persoană aflată sub urmărire penală; acuzat, inculpat, pârât.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online