urmărire

română

Etimologie

Din urmări.

Pronunție

• AFI: /ur.mə'ri.re/

Substantiv

Declinarea substantivului urmărire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	urmărire	urmăriri
Articulat	urmărirea	urmăririle
Genitiv-Dativ	urmăririi	urmăririlor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a urmări și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri