înviorare
Etimologie
Din a (se) înviora.
Pronunție
- AFI: /ɨn.vi.oˈra.re/
Substantiv
Declinarea substantivului înviorare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | înviorare | înviorări |
Articulat | înviorarea | înviorările |
Genitiv-Dativ | înviorării | înviorărilor |
Vocativ | înviorare | înviorărilor |
- acțiunea de a (se) înviora și rezultatul ei; dezmorțire, însuflețire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online