Etimologie

Din învrăjbitor.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.vrəʒ.bi'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
învrăjbitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învrăjbitoare învrăjbitoare
Articulat învrăjbitoarea învrăjbitoarele
Genitiv-Dativ învrăjbitoarei învrăjbitoarelor
Vocativ învrăjbitoareo învrăjbitoarelor
  1. persoană care seamănă vrajbă, dușmănie, care ațâță la ură.


Traduceri

Referințe