învrăjbitoare
română
Etimologie
Din învrăjbitor.
Pronunție
- AFI: /ɨn.vrəʒ.bi'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului învrăjbitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | învrăjbitoare | învrăjbitoare |
| Articulat | învrăjbitoarea | învrăjbitoarele |
| Genitiv-Dativ | învrăjbitoarei | învrăjbitoarelor |
| Vocativ | învrăjbitoareo | învrăjbitoarelor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online