învrăjbitor

română

Etimologie

Din a învrăjbi + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.vrəʒ.bi'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
învrăjbitor
Singular Plural
Masculin învrăjbitor învrăjbitori
Feminin învrăjbitoare învrăjbitoare
Neutru învrăjbitor învrăjbitoare
  1. care seamănă vrajbă, dușmănie, care ațâță la ură.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
învrăjbitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învrăjbitor învrăjbitori
Articulat învrăjbitorul învrăjbitorii
Genitiv-Dativ învrăjbitorului învrăjbitorilor
Vocativ învrăjbitorule învrăjbitorilor
  1. persoană care seamănă vrajbă, dușmănie, care ațâță la ură.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe