œuf
Vezi și : Œuf, oeuf |
(français)
Etimologie
Din franceză medie œuf, care provine din franceză veche oef < latină ōvum („ou”), din proto-italică *ōwom.
Înrudit cu catalană ou, italiană uovo, occitană ueu, uòu, portugheză ovo, ova, română ou și spaniolă huevo, hueva, ovo.
Pronunție
Substantiv
œuf m., œufs pl.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
Paronime
Locuțiuni
locuțiuni
Expresii
- il ne faut pas compter les œufs dans le cul de la poule
- on ne fait pas d'omelette sans casser des œufs
- qui vole un œuf vole un bœuf