șănțuire

română

Etimologie

Din șănțui.

Pronunție

• AFI: /ʃən.ʦu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului șănțuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șănțuire	șănțuiri
Articulat	șănțuirea	șănțuirile
Genitiv-Dativ	șănțuirii	șănțuirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a șănțui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri