șagă

română

Etimologie

Din bulgară шeга (šega).

Pronunție

• AFI: /'ʃa.gə/

Substantiv

Declinarea substantivului șagă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șagă	șăgi
Articulat	șaga	șăgile
Genitiv-Dativ	șăgii	șăgilor
Vocativ	șagă	șăgilor

1. (pop.) glumă.

Cuvinte derivate

• șugui
• șăgalnic

Locuțiuni

• (loc.adv.) În șagă = fără seriozitate, într-o doară.
• Fără șagă = în mod serios.
• (loc.vb.) A face șagă = a șugui; a glumi.

Expresii

• Nu-i vreme de șagă = nu-i momentul potrivit pentru glumit
• A se întrece cu șaga = a întrece măsura, a exagera
• A se trece de șagă = a începe să devină lucru serios
• A lăsa șaga (la o parte) sau a-i ajunge (cuiva) șaga (sau de șagă) = a termina cu gluma, a deveni serios. (În construcții negative sau interogative)
• A fi (sau a-i părea cuiva) (de) șagă (sau lucru de șagă) = a fi (sau a i se părea cuiva că este) lucru neînsemnat, fără importanță

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online