Variante de scriere Vezi și : gluma
O glumă bună provoacă râsul
Glume

română

Etimologie

Din slavă (veche) glumŭ.

Schimbarea de terminație se explică, fie printr-un caz flexionar de la glumŭ, fie prin confuzie cu slavă (veche) gluma („nerușinare”), sau, mai curând, printr-un singular reconstituit pe baza pluralului glume. După Capidan, Raporturile, 229, bulgară глума (gluma) ar proveni din română, ceea ce nu pare probabil.

Înrudit cu islandeză veche glaumr („veselie zgomotoasă”).

Pronunție

  • AFI: /'glu.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
glumă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ glumă glume
Articulat gluma glumele
Genitiv-Dativ glumei glumelor
Vocativ glumă glumelor
  1. scurtă poveste plină de haz (și cu un final neașteptat), care provoacă râs și veselie.
    A face o glumă.
  2. faptă hazlie; păcăleală.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

  • A se întrece (sau a merge prea departe) cu gluma = a-și permite prea mult, a întrece limita admisă în atitudini, comportare
  • A lăsa gluma (la o parte) = a vorbi serios
  • A lua (ceva) în glumă = a nu lua (ceva) în serios, a nu da importanță; a subestima
  • A nu ști (sau a nu înțelege) de glumă, = se spune (ca reproș) despre cineva care se supără când glumești cu el
  • A nu-i arde (cuiva) de glumă = a fi indispus, supărat, necăjit
  • Nu-i (de) glumă = e lucru serios, îngrijorător


Traduceri

Etimologie

Din franceză glume.

Substantiv


Declinarea substantivului
glumă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ glumă glume
Articulat gluma glumele
Genitiv-Dativ glumei glumelor
Vocativ glumă glumelor
  1. (bot.) bractee situată la baza fiecărui spiculeț al unei plante graminee.

Cuvinte apropiate


Traduceri

Anagrame

Referințe