șantaj

română

Etimologie

Din franceză chantage.

Pronunție

• AFI: /ʃan'taʒ/

Substantiv

Declinarea substantivului șantaj
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șantaj	șantajuri
Articulat	șantajul	șantajurile
Genitiv-Dativ	șantajului	șantajurilor
Vocativ	șantajule	șantajurilor

1. constrângere exercitată asupra cuiva prin amenințarea cu divulgarea unui secret compromițător sau prin alte mijloace de intimidare, cu scopul de a dobândi în mod injust un folos pentru sine sau pentru altul; mijloc întrebuințat în acest scop.

Cuvinte derivate

• șantaja
• șantajist

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online