folos

română

Etimologie

Din neogreacă ωφελοσ (ófelos).

Pronunție

• AFI: /fo'los/

Substantiv

Declinarea substantivului folos
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	folos	foloase
Articulat	folosul	foloasele
Genitiv-Dativ	folosului	foloaselor
Vocativ	folosule	foloaselor

1. câștig moral sau material; avantaj, profit, haznă, folosință.

Cuvinte derivate

• folosi

Locuțiuni

• (loc.adj.) În (sau spre, pentru) folosul cuiva = în interesul, în avantajul, spre binele cuiva.
• Cu folos = în mod avantajos, cu profit.
• De folos = folositor, avantajos.

Expresii

• Ce folos? = la ce bun? degeaba

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online