școlăriță

română

Etimologie

Din școlar + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /ʃko.lə'ri.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului școlăriță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	școlăriță	școlărițe
Articulat	școlărița	școlărițele
Genitiv-Dativ	școlăriței	școlărițelor
Vocativ	școlăriță	școlărițelor

1. elevă a unei școli.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• articolaș

Referințe

• DEX '98 via DEX online